O femeie și-a făcut un tatuaj și, din cauza unei infecții apărute ulterior, nu a mai putut merge la muncă. Angajatorul i-a refuzat plata salariului pentru perioada respectivă.
Acest refuz a fost legal, a confirmat acum Tribunalul Regional pentru Litigii de Muncă din Schleswig-Holstein.
Tatuajele sunt de ani de zile în creștere ca popularitate și sunt tot mai acceptate și la locul de muncă. O femeie, care lucra ca asistentă într-un centru de îngrijire, și-a tatuat antebrațul. Ulterior, tatuajul s-a infectat atât de grav încât a fost declarată inaptă de muncă și a fost în concediu medical timp de mai multe zile. Angajatorul a refuzat însă să-i plătească salariul pe durata absenței. Nemulțumită, femeia a dat firma în judecată.
Ea s-a bazat pe § 3 alin. 1 din Legea privind continuarea plății salariului în caz de incapacitate (EFZG). Potrivit acestuia, un angajat are dreptul la plata salariului de către angajator timp de până la șase săptămâni, dacă este inapt de muncă din cauza unei boli, fără ca această incapacitate să fie cauzată prin vina proprie.
Cine își face tatuaj, își asumă riscul unei infecții
Problema ridicată a fost dacă angajata era responsabilă pentru propria boală. Ea a susținut că procesul de tatuare și infecția care a urmat sunt două lucruri diferite, iar infecția nu ar fi fost vina ei. A afirmat că riscul de infecție este de doar 1–5% și că tatuajele sunt o parte acceptată a vieții private.
Angajatorul a văzut lucrurile altfel. A subliniat că femeia și-a dat acordul pentru o vătămare corporală voluntară (tatuajul) și, odată cu aceasta, a acceptat și riscul infecției. Infecția nu reprezintă un risc obișnuit, ci unul specific și asumat. Cu această argumentație, angajatorul a câștigat deja în primă instanță la Tribunalul Muncii din Flensburg (Dosar: 1 Ca 278/24). Prin decizia din 22.05.2025, Tribunalul Regional de Muncă din Schleswig-Holstein (Dosar: 5 Sa 284 a/24) a confirmat verdictul: angajatorul nu trebuia să plătească salariul.
Judecătorii: a fost vina angajatei
Instanța a argumentat că femeia a fost vinovată de propria incapacitate de muncă. În sensul legii EFZG, se consideră vină atunci când angajatul încalcă în mod grav comportamentul prudent pe care un om rațional l-ar adopta pentru a-și proteja sănătatea. Femeia ar fi trebuit să ia în calcul riscul unei infecții. Chiar dacă riscul este de doar 5%, acesta nu este nesemnificativ.
Riscul de infecție este comparabil cu efectele secundare ale medicamentelor
Judecătorii au făcut o comparație: efectele secundare ale unui medicament sunt considerate „frecvente” dacă apar în 1–10% din cazuri. Așadar, o infecție după un tatuaj – cu un risc de 5% – nu este un accident rar, ci un risc realist, pe care femeia și l-a asumat.
Recursul la instanța supremă nu a fost permis
Instanța nu a permis recursul la Curtea Federală de Muncă (Bundesarbeitsgericht).
