Identificare fiscală
Banca stabilește în ce stat sau state este rezident fiscal titularul.
Românii care locuiesc fiscal în Germania pot avea conturi, depozite sau investiții în România. Prin sistemul CRS și legea germană FKAustG, anumite informații financiare sunt schimbate automat între autoritățile fiscale.
Elementul decisiv este rezidența fiscală. Dacă banca din România îl identifică pe titular drept rezident fiscal în Germania, informațiile raportabile despre cont pot fi transmise prin ANAF către autoritatea fiscală germană.
CRS – Common Reporting Standard este standardul internațional pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare.
Scopul oficial este combaterea evaziunii fiscale prin identificarea conturilor deținute într-un stat de persoane care sunt rezidente fiscal într-un alt stat.
Banca stabilește în ce stat sau state este rezident fiscal titularul.
Instituția financiară raportează conturile identificate drept raportabile.
Autoritățile fiscale transmit informațiile către statul de rezidență fiscală.
CRS este standardul multilateral utilizat de numeroase state. FATCA este sistemul american orientat în special spre identificarea persoanelor fiscale americane.
Schimbul nu are loc, de regulă, direct între banca din România și Finanzamt-ul local din Germania.
Identifică rezidența fiscală și colectează datele raportabile.
Primește raportările instituțiilor financiare din România.
Bundeszentralamt für Steuern primește datele transmise Germaniei.
Datele pot fi trimise autorității fiscale competente pentru verificarea impozitării.
Pentru datele primite din România se aplică termenele și procedurile stabilite de legislația română și de acordurile internaționale. În Germania, § 27 FKAustG stabilește schimbul anual până la 30 septembrie pentru anul anterior.
Banca poate utiliza adresa actuală justificată prin documente.
Clientul declară statul de rezidență și numărul fiscal.
TIN-ul poate indica legătura fiscală cu Germania sau cu alt stat.
Mutarea în alt stat poate obliga banca să solicite o nouă declarație fiscală.
Dacă un cont aparține unei entități pasive, banca poate fi obligată să identifice persoanele care controlează societatea și să raporteze informațiile acestora atunci când sunt persoane raportabile.
Persoana locuiește și este rezidentă fiscal în Germania. Are într-un cont românesc economii provenite din salarii declarate.
Consecința:Contul poate fi raportat, dar simpla existență a economiilor nu înseamnă automat evaziune fiscală.
Persoana este rezidentă fiscal în Germania și primește dobândă pentru un depozit bancar în România.
Consecința:Dobânda poate trebui declarată în Germania, ținând cont de convenția de evitare a dublei impuneri și de impozitul eventual reținut în România.
Persoana locuiește în Germania și închiriază un apartament aflat în România.
Consecința:Venitul imobiliar nu este raportat neapărat prin cont ca „venit din chirie”, dar intrările bancare și alte schimburi fiscale pot conduce la întrebări din partea Finanzamt-ului.
Românul din Germania este cotitular al unui cont comun din România folosit și de părinți.
Consecința:Contul poate apărea ca fiind asociat și persoanei rezidente în Germania. Trebuie păstrate documente care explică proveniența și proprietatea reală a banilor.
Persoana închide contul înainte de 31 decembrie.
Consecința:Închiderea contului nu elimină automat obligația de raportare. Instituția poate raporta faptul că acel cont a fost închis.
Persoana locuiește, muncește și este rezidentă fiscal exclusiv în România.
Consecința:Contul său nu ar trebui transmis Germaniei doar pentru că persoana a lucrat cândva sau are rude în Germania.
Soldul unui cont nu este același lucru cu venitul impozabil. Banii pot proveni din economii vechi, moșteniri, împrumuturi, vânzarea unui bun sau venituri deja impozitate.
UE.legal
Contribuabilul poate solicita clarificarea faptelor și sumelor avute în vedere.
Extrasele, contractele, actele de moștenire și dovezile privind proveniența banilor pot fi decisive.
Înaintea unei decizii nefavorabile trebuie respectate garanțiile procedurale aplicabile.
O decizie fiscală poate fi atacată prin Einspruch în termenul legal.
Datele trebuie prelucrate conform scopului fiscal, regulilor de securitate și legislației aplicabile.
Persoana poate apela la un avocat sau la un consultant fiscal autorizat, după caz.
Nu. Contul trebuie să fie identificat drept raportabil, în special prin rezidența fiscală a titularului sau a persoanei care controlează entitatea.
CRS nu reprezintă transmiterea automată a fiecărei cumpărături. Sunt raportate categoriile de informații stabilite de lege, precum identificarea titularului, soldul și anumite venituri financiare.
Nu automat. Soldul poate reprezenta economii, venituri deja impozitate, moșteniri, împrumuturi sau vânzarea unui bun. Importantă este proveniența banilor.
Nu există o regulă generală prin care orice cont străin să fie declarat separat doar pentru existența sa. Trebuie însă declarate corect veniturile și informațiile cerute în situația fiscală concretă.
Da. Raportarea poate include informația că un cont raportabil a fost închis în perioada relevantă.
Da. Dacă datele sunt greșite sau s-au schimbat, trebuie contactată banca și prezentate documentele necesare pentru actualizare.
Sistemul CRS nu permite Finanzamt-ului să ia automat banii dintr-un cont românesc. El oferă însă autorităților fiscale informații care pot declanșa verificări.
Pentru românii care sunt rezidenți fiscal în Germania, problema principală nu este existența contului, ci declararea corectă a veniturilor, justificarea provenienței banilor și concordanța dintre datele furnizate băncii și situația fiscală reală.
Transparența fiscală nu înlocuiește dreptul la apărare și nici obligația autorității de a analiza situația concretă.